Cauzele exacte nu sunt pe deplin înțelese. Se consideră că este un proces complex care implică o combinație de factori genetici, de mediu și de stil de viață, mulți dintre aceștia rămânând necunoscuți.

Simptomele bolii celiace se manifestă în mod variabil, cu perioade intermitente de prezență și absență, afectând atât sfera digestivă, cât și alte aspecte ale sănătății. Cu peste 300 de semne și manifestări, boala celiacă este cunoscută ca un “cameleon” clinic, adaptându-se în exprimare. Diagnosticul întârziat se datorează simptomelor nespecifice, afectând semnificativ calitatea vieții. De obicei, se stabilește un diagnostic de boală celiacă între 6 și 10 ani de la debutul simptomelor.

Există cazuri asimptomatice (boala celiacă silentioasă), și un risc crescut apare la rudele de gradul 1 ale celor deja diagnosticați, sau cei cu tiroidită autoimună și diabet tip 1. Acest tip de pacienți ajung la diagnostic datorită sensibilizării medicale riguroase în legătură cu această afecțiune.

Simptomele apar de obicei treptat și pot varia în intensitate, de la ușoare la severe. Ele pot să difere și să se schimbe în timp, uneori înrăutățindu-se pe parcurs. Simptomele pot să apară brusc și să fie grave, deși acest lucru este foarte rar. În situații severe, pot apărea complicații care pun viața în pericol. De obicei, boala prezintă episoade recurente, cu perioade de exacerbare (pusee acute) care se alternează cu perioade de remisiune (acalmie).

Diagnosticul bolii Crohn este stabilit de către medicul gastroenterolog utilizând o combinație de analize și investigații. Inițial, se efectuează o serie de teste pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi colita ulcerativă, boala diverticulară sau cancerul, care pot prezenta simptome similare cu cele ale bolii Crohn.

Analizele recomandate includ:

• Analize de sânge pentru identificarea anemiei, infecțiilor, tulburărilor electrolitice și inflamației. De asemenea, pot fi efectuate teste pentru evaluarea funcției hepatice.
• Examenul materiilor fecale pentru depistarea sângerărilor oculte și identificarea bacteriilor sau paraziților;
• Endoscopie digestivă superioară și colonoscopie pentru examinarea detaliată a tractului gastrointestinal superior și a intestinului gros. De aici se prelevează mostre de țesut (biopsii) pentru analiză la microscop;
• Investigatii imagistice precum computer tomograf (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), care permit examinarea detaliată a complicațiilor, inclusiv a fistulelor;
• Endoscopia prin videocapsulă, o tehnică minim invazivă care utilizează un mic dispozitiv înghițit de pacient pentru a capta imagini ale tubului digestiv. Aceasta este utilă mai ales pentru investigarea intestinului subțire, care nu poate fi vizualizat cu endoscopia tradițională.

Opțiunile terapeutice pentru tratarea bolii Crohn depind de severitatea afecțiunii și de răspunsul individual la tratament. Chiar dacă boala Crohn nu poate fi vindecată, există mai multe opțiuni pentru a controla simptomele și a induce remisia pe termen lung.

Tratamentul medical are drept obiective:

• Reducerea inflamației pentru controlul semnelor și simptomelor bolii;
• Scăderea frecvenței puseelor active ale bolii;
• Îmbunătățirea prognosticului pe termen lung prin minimizarea complicațiilor.

Există diverse tipuri de medicamente utilizate în tratarea bolii Crohn:

• Medicamente antiinflamatorii, cum ar fi corticosteroizii și 5-aminosalicilații, sunt adesea utilizate pentru puseele acute moderate sau severe;
• Imunomodulatoarele, cum ar fi azatioprina, 6-mercaptopurina și metotrexatul, sunt folosite pentru a menține remisia pe termen lung și pot reduce necesitatea de corticosteroizi;
• Terapiile inovatoare anti-TNF (factori de necroză tumorală) acționează asupra proteinelor produse de sistemul imunitar și sunt folosite în cazurile severe sub îndrumarea medicului gastroenterolog;
• Antibioticele pot fi utile pentru reducerea secrețiilor purulente din fistule și abcese

Tratamentul este individualizat în funcție de nevoile pacientului și necesită monitorizare atentă din partea medicului specialist.

Tratament chirurgical:

Intervenția chirurgicală este adesea necesară în tratarea bolii Crohn. Deși este considerată o opțiune de tratament de ultimă alegere, aproximativ 70% dintre pacienți vor suferi o intervenție chirurgicală în decurs de 20 de ani de la debutul bolii. Chirurgia este indicată pentru a trata complicații precum ocluzia intestinală, fistulele, abcesele abdominale sau sângerările severe, sau pentru a îndepărta porțiuni afectate de intestin în cazuri de simptomatologie severă care nu răspunde la tratamentul medicamentos.

Există diverse tipuri de proceduri chirurgicale pentru boala Crohn, decizia fiind luată în urma discuțiilor cu un chirurg cu experiență în tratarea bolilor inflamatorii intestinale. Aceste intervenții se efectuează sub anestezie generală și necesită de obicei spitalizare timp de 3-7 zile. Timpul de recuperare completă variază de obicei între 4 și 6 săptămâni.

Este important de înțeles că intervenția chirurgicală nu vindecă boala Crohn. Beneficiile sunt adesea temporare, deoarece boala poate reapărea în apropierea zonei de intestin afectată înainte. De cele mai multe ori, tratamentul medicamentos este necesar imediat după intervenția chirurgicală pentru a minimiza riscul de recidivă.